Ultima pagina

TRANSLATOR

duminică, 5 ianuarie 2014

Uneltele mele de croitorie (5) - Penseta de la masina de surfilat (serger)

Incep si voi incheia cu urari pentru un an nou plin de fericire si bucurii. Va urez in primul rand sa aveti un an nou plin de bucurii. 
Dar intai sa va mai povestesc ceva despre uneltele mele preferate de croitorie. Acum e randul pensetei de la masina de surfilat (serger).



O primiti ca accesoriu la masina de surfilat (serger) sau o puteti cumpara ca piesa in plus de la magazinul unde se vand masini de surfilat. 
Aveti insa grija sa cumparati o penseta mare, ca aceasta de aproximativ 15 cm. E mai simplu de manipulat si este mai folositoare decat una mica, pe care o folosesti in general la bagatul atei in acul de la masina de cusut.

La ce folosesc eu penseta de la serger?


1. Ca sa dirijez materialul pe care il cos, inainte de a intra sub talpita piciorusului.


In general se recomanda sa folosesti un awl (nu stiu cum se numeste in romaneste, dar e o unealta care seamana cu sula din cizmarie). 

Va arat mai jos un awl, langa unealta cu care il puteti inlocui si care serveste la descusut. 
ATENTIE. Mai puteti folosi pe post de AWL si un bat de bambus pe care se pun frigaruile la fript, pentru ca este din lemn si are varful ascutit, cu care controlati bine materialul.






[control cu AWL la coasere; la fel se foloseste batul de bambus]




[control cu penseta la coasere]

2. Mai folosesc penseta ca sa aliniez cele doua straturi de material sa nu se deplaseze marginile inainte de a intra sub piciorusul masinii si sa evit sa am tivuri inegale la cele doua parti pe care le asamblez.






[cu penseta in mana dreapta tin marginele exact suprapuse una peste alta, pana materialul ajunge in fata piciorusului; opresc si mut penseta]

3. Ca sa ma ajute la realinierea marginilor, daca una din ele s-a deplasat. Cu ajutorul pensetei trag marginea de dedesubt, ca sa se suprapuna perfect marginile al cusut.



NB. Pozele sunt facute in doua etape, o data cu blitz / flash, a doua oara  fara flash. Culoarea este in ambele poze alta si difera de cea adevarata, care este roz somon. Prima poza o arata prea roz si a doua prea galbena.


CONCLUZIA: de ce sa folosesc un awl si o penseta pentru diferite manevrari ale materialului, cand imi ajunge un singur instrument. De fiecare data cand cos, am penseta la indemana. A trebuit sa caut AWL-ul ca sa ii fac o poza. Nici macar nu mai stiam in ce sertar il aveam.

Acum un truc din quiltuit: ce sa faci cand nu ai exact culoarea de ata de care ai nevoie.

Pentru acesti chiloti pentru nepoata Irina din Ploiesti folosesc un fel de mesh semi transparent, dar nu foarte subtire. Materialul are culoarea roz somon si ii pun elastic verde, care nu a iesit bine in pozele de mai jos. Culoarea adevarata este un verde bronz cenusiu sau un verde prafuit. In nici un caz nu atat de tare ca cel din poza.

Nu am ata de culoarea potrivita, fiindca trebuie sa o comand tocmai in Austria (webshop Wien2002, cea mai ieftina sursa pentru anumite materiale, intre care si ata Coats 120: Euro 0,90 pentru o papiota, in timp ce in Olanda costa Euro 3,90  - chiar si cu cheltuieli de trimitere, care nu sunt mici, e o afacere mai buna decat comanda in Olanda). Daca puteti comanda din Austria, nu ezitati sa va uitati si pe Wien2002.

Dezavantajul comenzii in Austria este ca dureaza mult pana iti vine pachetul.



Deci, cum va spun, nu am ata verde de culoarea potrivita, dar vreau sa termin acesti chiloti, ca sa trimit cat mai repede, desi tot cu mare intarziere, pachetul pe care il planuisem pentru Craciun si Anul Nou. 
Ca sa nu mai intarzii si mai mult, folosesc un truc din quiltuit: ata gri in nuanta materialului pe care il folosesti. Gri mai deschis pentru culori deschise si gri inchis pentru culori mai intense.



Am sa adaug poza cu elasticul terminat, ca sa vedeti de ce ste cea mai buna solutie, cand nu ai culoarea potrivita. O alta nuanta de verde ar fi mult mai vizibila si suparatoare, decat griul in nuanta potrivita.

Colectia de chiloti pentru verisoara, cumnata si doua nepoate.



[si culorile astea sunt complet aiurea: una este caramel, deci mult mai deschisa si a doua este rosu caramiziu, nu atat de puternic ca acest rosu pe care il vedeti]

Verisoarei Gabi si nepoatei Mihaela le-am facut si cate un set. Se vede ca sunt incepatoare, pentru ca nu am elastic pentru bretele in culori potrivite si inca nu am invatat sa vopsesc materialele pe care le folosesc. 
Bretelele albe sunt foarte urate, pentru ca distoneaza cu restul, dar ma iarta Gabi.



[setul pentru Gabi]




[unul din seturile pentru Mihaela]

Pentru Mihaela am facut doua seturi, dintre care cel de sus, care este insa negru, nu bleumarin si are un fir auriu prin dantela. 
Am masurat-o cand a fost la mine si pentru ca nu o pot proba, i-am trimis doua sutiene in doua marimi apropiate, sa-mi spuna care marime va fi mai buna. Vor mai fi si alte chestii de corectat.

Acum revin la cel mai important lucru: va urez cu intarziere LA MULTI ANI - HAPPY NEW YEAR. 
Sa vi se implineasca toate dorintele si sa avem pace si stabilitate (economica) in lume si sanatate pe plan personal.

P.S. De la nepoatele mele am primit un cadou nedorit de Craciun: un virus al cailor respiratorii de toata frumuseatea, care pe 26 decembrie m-a facut KO. Vacanta mi-am petrecut-o in pat si dormind. 

Cum din principiu nu iau antibiotice decat cand e stricta nevoie, ma refac in mod natural. Inseamna de fapt mult timp pierdut, prea mult somn, dar e mai bine asa decat sa ma invat cu antibiotice, care nu-si vor face efectul cand am nevoie de ele. Stiu, stiu… asta nu depinde numai de mine, daca altii le inghit ca pe bomboane si fac mizeriile care ne cauzeaza astfel de boli  rezistenti la antibiotice…

miercuri, 25 decembrie 2013

Povesti de Craciun (3) Reteta de curcan in saramura (turkey brine) este perfecta

Am facut cel mai bun curcan din viata mea, mai bun decat ce am mancat vreodata la bucatarese bune. Nici nu ma asteptam sa iasa atat de bun.
Musafirii m-au intrebat toti de unde l-am luat si cum l-am facut, pentru nici ei nu mai mancasera pana acum un curcan atat de fraged.
Ca sa vedceti diferenta: anul trecut am cumparat un curcan biologic de la un magazin pentru snobi, pe care am platit aprox. 90 euro (6 kg a 16-16 euro pe kilogram), care nu a fost nici pe departe atat de bun ca cel de anul acesta, cumparat intr-un supermarket mai bun la un pret normal. Ca sa mai zici ca numai ce vine de la magazinul biologic are gust bun si dai banii in speranta ca promisiunile lor se realizeaza! Fireste ca un curcan crescut cu faina de oase de peste nu va avea gust bun, dar diferenta intre un curcan decent si cel de la magazinul exclusiv biologic nu este atat de mare, cum se zice.

Reteta o gasiti aici: Povesti de Craciun (2) Curcanul traditional lasat peste noapte in saramura (turkey brine)

L-am marinat dupa cum v-am spus deja data trecuta, in lada de la frigider. De fapt am avut doi curcani mai mici, pentru ca am invitat doua familii. 
Lada era plina cu saramura cand erau amandoi. Cu pieptul in jos, erau compet acoperiti de saramura, asa cum trebuie.
La anul voi cumpara o galeata special pentru curcan, ca sa-mi fie mai simplu.


Trucul este sa ii scoti cam cu doua ore inainte sa ii bagi in cuptor si sa ii lasi sa se scurga bine. 



Pe primul curcan l-am clatit inainte sa il pun in tava la fript. Nu a iesit de loc sarat, nici macar cat as fi vrut eu, care mananc mai sarat.
De aceea pe al doilea nu l-am mai spalat, l-am lasat numai sa se scurga bine.

Inainte sa ii bag la cuptor i-am sters insa foarte bine si pe dinafara si in cavitate, sa fie foarte uscati. Apoi i-am uns cu unt topit.

Ar fi trebuit sa am o grila pentru ca sa nu atinga curcanul fundul tavii. Pentru ca la aceasta tava nu am, am aplicat un truc pe care l-am vazut undeva si care se foloseste la friptul gainii si al curcanului, daca vrei sa-ti iasa pasarea mai crocanta.

Foaie de aluminium de bucatarie, taiata in bucati foarte lungi si stranse bine pe toata largimea foii si apoi puse ca in poza de mai jos. 



In untul topit cu care am uns am pus putin sirop de ghimbir din Australia (care se vinde la noi). Nigella zicea sa pun sirop de artar, dar nu am gasit unde m-am dus eu, asa ca am renuntat. Zaharul din acel sirop de artar ajuta la rumenirea mai frumoasa a curcanului.

Am copt dupa stilul 'combinat': 15 minute la cuptor fierbinte (220 grade Celsius), apoi am dat focul la 160 grade si am fript cam 40 de minute la 1/2 kg de curcan si ultimele 10 minute iar la 200 grade, ca sa se faca crusta.

Pana la urma tot am bagat ceva romanesc in reteta: ininte de a da focul mare la sfarsit am turnat rom peste curcan.

Va sfatuiesc sa incercati si voi friptura de pasare in saramura. Garantez ca va iesi mult mai bine decat ati crede. Daca nu aveti curaj la curcan, incercati cu o gaina. Saramura - brine - poate fi mai romaneasca la o gaina. Vreau sa spun cu ceva usturoi. 

Desi am pus ceapa si portocala si aproape tot ce a zis Nigella in reteta, ingredientele nu au dat nici un gust straniu curcanului.

Proiectul urmator este sa experimentez cu saramura si cu gustul crustei.

Masa de Craciun a fost mai bine decat m-am asteptat. Cel mai mare succes a avut curcanul si pe locul doi un fel de cozonac trandafirasi (Rosenkuchen), cred ca o reteta nemteasca adaptata in Romania, la care am mai adaugat si eu ingrediente, dupa placul meu. Semnatura mea de bucatareasa.

Ambele au fost devorate. Nu mi-a mai ramas nici o bucatica pentru a doua zi, ca anul trecut. De fapt anul trecut nu am facut Trandafirasi.

Felul intai a fost o supa din ciuperci amestecate, reteta din Udine (Italia) pe care am gasit-o intr-o carte de Claudia Roden. M-am gandit sa fie mai simplu, fara aperitive, pentru ca oricum mancam mai mult decat e bine pentru sanatate.
Ca sa rezum, un meniu nu foarte romanesc.

Dodo si Jojo au fost foarte dragute si cuminti.




Lui Jojo ii place deja sa deseneze ...




sau sa se bage sub masa.  
  



Imediat apare si numarul 2, pe care nu o intereseaza desenatul.

Craciun fericit la toata lumea!
Merry Christmas & Happy New Year to all of you!