Ultima pagina

TRANSLATOR

vineri, 1 august 2014

Uneltele mele de croitorie (6) Perna de calcat

Am sa va pun azi doua postari despre uneltele mele de croitorie.
De ce doua? Fiindca postarea tutorial despre cum se face o perna de croitorie, desi scurta, este atat de importanta, incat merita sa nu se piarda intr-o alta postare cu caracter general.

Deci prima parte - informatii generale.

Iata uneltele mele de calcat, puse gramada, una peste alta.


Unele sunt cumparate din intamplare, fiindca auzisem vag de ele si le-am gasit ieftinite foarte mult intr-un magazin cu furnituri pentru croitorii de profesie, care a dat faliment. Altele au fost cumparate in mod deliberat in America, fiindca nu se gaseau in Olanda.

In poza de mai sus vedeti in primul rand trei perne de calcat ovale de diferite marimi (tailor's ham); o perna lunga de calcat tivul in maneca (seam roll); niste unelte de lem, care se folosesc la calcat in cazuri speciale (Tailor Board and Pad Set), despre care am sa scriu alta data; un burete vechi, pe care il folosesc la umezit si niste carpe de calcat transparente.

Perna de calcat ovala si perna lunga, care sunt pe jumatate acoperite cu lana cu carouri si pe jumatate cu bumbac alb, le-am cumparat de la Nancy's Notions, impreuna (Tailor's Ham and Seam Roll Set). La fel si scula de lemn de mai jos.



Pernele din canvas le-am cumparat in Olanda. Arata altfel decat pernele din America:


In America se recomanda sa fie acoperite pe jumatate cu bumbac si pe jumatate cu lana (materialul in carouri).


Bumbacul se foloseste la calcatul tivurilor, gatului sau al penselor pe materiale care se pot calca la temperaturi ridicate, iar lana pentru materialele care se calca la temperaturi mai joase. Asa zice Nancy Zieman de la Nancy's Notions.
Nu ma convinge, pentru ca nu vad cine iti interzice si de ce de ce nu poti calca pe bumbac cu fierul de calcat la temperaturi mai scazute.

Cred ca e vorba mai degraba de puterea de aderenta (grip, in engleza) a materialului din lana, o proprietate de care ai nevoie la calcatul lanii.

Dovada este ca in Olanda croitorii de profesie calcau mereu pe perne imbracate pe ambele parti in canvas.  E un material foarte rezistent. Cred ca e din in, dupa cum se simte la pipait. Nu cred deci ca putem spune ca o metoda folosita de mai mult de doua secole in Europa de croitorii profesionisti de haine pentru barbati este principial gresita si ca ei nu stiau ce fac!

Materialul de canvas imbina cele doua calitati a pernei duble din America: este suficient de rezistent la temperaturi mari si are in plus si suficienta aderenta (grip), ca sa tina materialul pe care il calci sa nu se miste. Eu folosesc in general mai des perna mica din canvas din Olanda, decat cea de la Nancy's Notions.
Diferenta cea mai importanta intre ele este ca perna din canvas este foarte, foarte tare. E ca si cum ai calca pe lemn - ca sa va explic cat de tare si de bine umpluta este.

 

In postarea viitoare va voi arata cum va puteti face singure o perna de calcat ovala sau lunga si care sunt dimensiunile standard.

OFF TOPIC

1. Acum va parasesc pentru catva timp, dar nu inainte de a va arata cum intra tehnologia avansata in viata unui copil. Nepotica mea Jojo stie chiar inainte de doi ani ce poti face cu un computer.  A invatat de la tata ce poti face cu degetelele pe claviatura de la laptop.


Ba chiar incearca cu incapatanare sa miste cu degetul (swipe) imaginile la televizor, ca pe laptop. Se duce la ecran si incearca miscarea de mai jos, care evident ca nu ii reuseste si se enerveaza.


2. Azi trebuia sa vina Claudia Puisor la mine, dar a intervenit ceva important in familie si nu poate veni. Am amanat pentru alta data. M-am bucurat tare mult ca va veni sa putem face multe lucruri impreuna. Unul dintre regrete este legat si de faptul ca nu mai am (deocamdat!) un manechin frumos pentru ilustratii la explicatiile cum se tine capul manecii ca sa poti imbina bine o curva concava cu una convexa ('deal' si 'vale', cum se mai zice popular). Eu nu pot sa tim si materialele si sa fac si poza.
Claudia, esti asteptata din MULTE, MULTE motive. Asa ca pe curand, Puisor!

joi, 24 iulie 2014

Sfaturi practice: schimbarea atei la masina de cusut

Urmeaza povestea resturilor de ata din mosorul verde, care a fost cu ata pentru brodat Brother. De ce le pastrez si ce fac cu ele.



Dar pana ajung acolo, am mai mult de povestit si de explicat. Deci, sa incepem.

Cred ca nu trebuie sa va mai spun cat de important este sa intretii masina de cusut: trebuie unsa regulat, trebuie curatata de resturi de ata sau de 'nori' de resturi microscopice de tesatura (lint) si mai trebuie sa schimbat acul dupa un anumit numar de ore.

Un alt aspect, despre care nu cred ca am mai scris pana acum, este legat de discurile de tensiune si cum trebuiesc protejate atunci cand trebuie sa schimbi ata cu care cosi.

Discurile de tensiune in postarea Cum se pune ata in masina de cusut de pe blogul meu

Cred ca multe dintre voi faceti acum exact cum faceam eu inainte de a descoperi ce greseam: cand trebuia schimbata ata, trageam de mosorul de ata ca sa scot ata din masina.

Asta inseamna ca ata intra in masina intr-o directie (de la mosor spre ac) si iesea in directia opusa (de la ac spre mosor), ceea ce nu e bine pentru discurile de tensiune.

Unde sunt discurile de tensiune?

La masinile noi discurile de tensiune sunt interne ...


 Imaginea este de pe blogul Sew Delicious, din postarea despre intretinerea masinii de cusut
uitati-va si pe acolo!

... iar la masinile mai vechi sunt externe (acel buton mare, care trebuie strans sau desfacut ca sa reglezi tensiunea; desenul mic jos, in dreapta).



Imaginea este dintr-un manual vechi.

Deci ca sa scoti ata corect din masina - adica mereu in acelasi sens - nu trebuie sa tragi de mosor, ci trebuie sa tai ata inainte de primul punct prin care intra in masina si sa o scoti prin ac.

OK, pana aici totul e clar si logic. Merita oricum sa incerci sa iti protejezi masina si sa eviti sa brutalizezi discurile.
Ceea ce vei face oricum daca tragi de ata (in orice directie!!!) atunci cand discurile sunt inchise. Adica atunci cand piciorusul e lasat jos si masina tine ata bine stransa in discurile de tensiune, gata sa inceapa cusutul. 

Daca schimbi ata cind masina nu are discurile deschise, e clar ca cauti problemele cu lumanarea (citeste inca o data Cum se pune ata in masina de cusutc). Cu atat mai mult daca folosesti o ata care lasa multe scame (lint, in engleza)! Trage de ata cand discurile sunt inchise si mira-te pe urma de scamele si murdaria din interiorul masinii.

Concluzia este ca e mai bine sa arunci ceva ata, decat sa iti brutalizezi discurile de tensiune din masina. Dar... de ce sa arunci ata, de fapt???? Ma deranjeaza ideea, desi in multe alte privinte sunt foarte risipitoare. Recunosc.
Asa ca marturisesc ca de multe ori mai trisam, desi stiam ca nu fac bine: mai trageam de ata in sensul interzis. O data mai merge - imi ziceam. Ce nu face omul ca sa se insele pe sine.

Pana nu am descoperit o metoda de a recicla ata pe care o taiam, ca sa o scot prin ac. 
Resturile de ata le innod si le pun pe un mosor gol, ramas de la brodat. Folosesc ata de pe mosor la insailat. Aici a venit momentul sa va spun ca incep sa insailez din ce in ce mai mult, din motive pe care le voi explica alta data.

Cand folosesc ata, tai dupa nod (in poza de mai jos as taia dupa nodul dintre ata turcoaz si cea verde kaki). Am asa un fir destul de lung ca sa pot insaila si cu nodul gata facut.


Asta este povestea mosorului cu resturi de ata.
Va recomand metoda, care are ca rezultat discurile de tensiune crutate si ata salvata de la aruncat.
I am a happy camper, ca sa zic asa.

Pentru Ana, Claudia si Claudia Puisor:
Multumesc pentru cuvintele calde la revenirea pe blog. Am cate ceva de scris la fiecare, personal, si o voi face.

Claudia Puisor, nepoatele mele sunt foarte ahtiate dupa moda. Da, da, la 2 ani. Mai ales cea mica, Jojo, care nu vrea decat hainele care ii plac ei, pe care nu accepta sa nu le poarte. Doarme cu sandale cu strassuri, vine impodobita ca un pom de Craciun si nu poate fi convinsa ca un costum de ski roz bonbon nu se poate purta in iulie. In  cele din urma a renuntat la costumul de ski, dar nu si la  cu cizmele de ski roz...  cu care s-a incaltat ca sa o viziteze pe Nana (pe mine, deci).

Iti mai pun o poza caracteristica, ca sa vezi cum se imbraca (cu cizme vara!) si cum a invatat sa isi puna ochelarii pe cap, ca adultii. La doi ani! In afara de faptul ca nici eu nu renuntam sa dorm fara pantofii noi, nu seamana cu mine in interesul foarte dezvoltat pentru moda.